Sistemele RETP au fost înființate în mai multe țări după dezastrul de la Bhopal din 1984, (Dezastrul din Bhopal, numit și tragedia gazelor din Bhopal, a fost un incident de scurgere de gaze în India, considerat cel mai mare dezastru industrial din lume).
Programul Inventarul Emisiilor Toxice (IET) al Agenției de Protecție a Mediului a fost înființat în 1986 ca primul registru al emisiilor și transferului poluanților (RETP) din lume. De atunci, agențiile de mediu din întreaga lume au implementat propriile programe RETP folosind modelul IET.
În prezent, cel puțin 50 de țări au stabilit în totalitate RETP sau au implementat programe pilot. Se preconizează că vor fi dezvoltate mai multe RETP în următorii ani, în special în țările din Europa Centrală și de Sud.
Programul IET colaborează îndeaproape cu organizațiile internaționale pentru:
• Asistență în dezvoltarea programelor RETP în alte țări
• Încurajarea altor țări să dezvolte inițiative menite să facă datele existente RETP mai comparabile pentru a permite o analiză mai bună a datelor pe o scară globală sau continentală
• A face datele mai utile pentru analizarea progresului în direcția durabilității
Programul IET participă la activități care ajută la dezvoltarea programelor RETP în alte țări. Aceste organizații și activități includ:
• Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică
• Comisia pentru Cooperare în domeniul Mediului
• Institutul Națiunilor Unite pentru Formare și Cercetare
Agenda 21 este un plan de acțiune fără caracter obligatoriu, implementat voluntar la Conferința Națiunilor Unite pentru Mediu și Dezvoltare (UNCED), în Rio de Janeiro, în 1992. Aceasta stabilește scopuri și obiective specifice pentru țări. După cum s-a precizat în capitolul 19 din Agenda 21, inventarul emisiilor reprezintă o abordare pe care guvernul ar putea să o ia pentru a colecta date despre poluanți, oferind în același timp accesul la informații publicului pentru a reduce riscurile produse de substanțele chimice. Capitolul 19 afirmă în continuare că o conștientizare cât mai largă a riscurilor chimice este o condiție prealabilă pentru siguranța chimică. Agenda 21 subliniază, de asemenea, că industria ar trebui să furnizeze date pentru substanțele produse în mod special pentru evaluarea potențialelor riscuri pentru sănătatea umană și pentru mediu. Aceste date ar trebui puse la dispoziția atât autorităților naționale, organismelor internaționale și altor părți interesate implicate în evaluarea riscurilor, cât și publicului în cea mai mare măsură posibilă, ținând cont de revendicările legitime de confidențialitate.

OCDE a început să acționeze pentru a încuraja dezvoltarea RETP în 1993, ca urmare a unei conferințe a Organizației Națiunilor Unite privind Mediul și Dezvoltare. OCDE colaborează cu guvernele, industria și organizațiile non-guvernamentale pentru a dezvolta instrumente practice care să sprijine eforturile țărilor membre, să ofere asistență țărilor terțe și să coordoneze activitățile internaționale..
Pentru a ajuta țările membre să pună în aplicare sisteme eficiente și eficace de înregistrare a emisiilor și transferurilor de poluanți (RETP), OCDE produce documente care descriu experiențele țărilor care au dezvoltat deja RETP; utilizările actuale și emergente ale datelor RETP; cum diferă RETP; precum și identificarea, selectarea și adaptarea tehnicilor de estimare a emisiilor pe care industria le poate utiliza pentru a calcula emisiile și transferurile de poluanți.
Prin intermediul Grupului de Lucru RETP, OCDE coordonează activitățile RETP între membrii săi și țările terțe partenere. Scopul Grupului de Lucru este de a permite țărilor cu RETP să împărtășească experiențe și să îmbunătățească informațiile RETP și utilizarea acestuia, colaborând activ la activități de interes comun și de importanță globală. Țările non-OCDE, care intenționează să pună în aplicare RETP sunt încurajate să colaboreze cu Grupul de Lucru.
Activitățile actuale legate de RETP includ elaborarea de metode pentru a face datele RETP din diferite țări mai comparabile pentru a permite utilizarea RETP pe o scară continentală și globală, tehnici de dezvoltare și catalogare pentru estimarea emisiilor provenite din surse punctuale și non-punctuale și promovarea utilizării informațiilor RETP ca modalitate de evaluare a progresului în direcția durabilității globale.
Trei țări și registrele lor privind emisiile și transferul poluanților (RETP) sunt afiliate la Comisiei pentru Cooperare în domeniul Mediului (CCM): Statele Unite, Canada și Mexic. Programul RETP Canadian este Inventarul Național de Emisie a Poluanților (INEP) și este menținut de Agenția de mediu din Canada. Programul RETP din Mexic este Registrul de Emisii și Transfer a Contaminanților (RETC) și este menținut de Ministerul Mediului și Resurselor Naturale din Mexic (La Secretaría de Medio Ambiente și Recursos Naturales (SEMARNAT).

CCM își publică anual raportul privind stocurile, care prezintă și analizează datele RETP din Inventarul Național de Eliberare a Poluanților din Canada, Inventarul U.S. Toxics Release din Statele Unite și Registro de Emisiones y Transferencia de Contaminantes din Mexic.

Convenția Comisiei Economice pentru Europa a Organizației Națiunilor Unite (CEE-ONU) privind Accesul la Informație, Participarea Publicului la luarea Deciziilor și Accesul la Justiție în Materie de Mediu ("Convenția de la Aarhus") acordă dreptul public la accesul la informațiile de mediu. La 21 mai 2003, în Kiev, Ucraina, părțile la Convenția de la Aarhus au adoptat Protocolul privind Registrele Emisiilor și Transferului Poluanților (RETP), care a intrat în vigoare la 8 octombrie 2009 și are în prezent 33 de părți. La 31 decembrie 2003, următoarele 36 de state au semnat Protocolul: Armenia, Austria, Belgia, Bosnia și Herțegovina, Bulgaria, Croația, Cipru, Republica Cehă, Danemarca, Estonia, Finlanda, Franța, Georgia, Germania, Grecia, Ungaria , Irlanda, Italia, Letonia, Lituania, Luxemburg, Țările de Jos, Norvegia, Polonia, Portugalia, Republica Moldova, România, Serbia și Muntenegru, Slovenia, Spania, Suedia, Elveția, Tadjikistan, Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei, Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord. În plus, Comunitatea Europeană a semnat Protocolul și, în calitate de semnatar al protocolului, a adoptat un regulament (CE nr. 166/2006) pentru punerea în aplicare a acestuia. Regulamentul definește nivelurile de activitate și de poluare care trebuie raportate. Acesta depășește, de asemenea, protocolul RETP, solicitând statelor membre să raporteze informații privind încă cinci poluanți și să impună praguri de raportare mai stricte pentru alte șase.

În Europa, sistemele RETP au înlocuit EPER atât la nivel național, cât și la nivel european, iar acum RETP este mult mai cuprinzător decât EPER. Regulamentul European privind Registrul Emisiilor și Transferului Poluanților a intrat în vigoare la 24 februarie 2006 (Regulamentul E-RETP). Regulamentul solicită operatorilor din industriile reglementate de SEPA și care se încadrează în activitățile enumerate în Anexa I a regulamentului să își raporteze anual emisiile și transferurile Comisiei Europene, începând cu anul 2007.

Regulamentul E-PRTR este răspuns la Protocolul privind Registrele Emisiilor și Transferului Poluanților la Convenția privind Accesul la Informație, Participarea Publicului la Luarea Deciziilor și Accesul la Justiție în Materie de Mediu, "Convenția de la Aarhus", emisă de Comisia Economică a Națiunilor Unite Pentru Europa (CEE-ONU). Pe lângă statele membre ale Uniunii Europene, acestea includ și date din Islanda, Liechtenstein, Norvegia, Serbia și Elveția.

Toate statele membre ale ONU pot adera la protocol, inclusiv cele care nu au ratificat Convenția de la Aarhus și cele care nu sunt membre ale Comisiei Economice pentru Europa. Este un tratat global „deschis“ de proiectare. Deși termenul de semnare a protocolului s-a încheiat la 31 decembrie 2003, protocolul este deschis spre aderare (începând cu 1 ianuarie 2004) de state și organizații de integrare economică regională constituite de state suverane membre ale Națiunilor Unite la care statele lor membre au transferat competența asupra aspectelor reglementate de prezentul protocol (articolele 24 și 26).

La 20 mai 2016, Protocolul a fost ratificat de 34 de țări și de Uniunea Europeană.


This web page was developed within the project “Support Establishment and Advancement of Pollutant Release and Transfer Registers (PRTRs) in Western Balkan Countries and in Moldova” funded by the Federal Ministry for Environment, Nature Conservation and Nuclear Safety of Germany under the Program Consultative Support (AAP) for Environmental Protection in the Central and Eastern European Countries, the Caucasus and Central Asia and other countries neighboring the European Union, supervised by the German Environment Agency (UBA),  and implemented by  the Regional Environmental Center (REC), in partnership with the Ministry of Environment and the EcoContact Public Association.